Cristina Grigore

Verificat

@cristina-grigore

Ploiesti

„Amintirea este singurul rai din care nu putem fi izgoniti”

Eu si copac imbatranind… Undeva In mine, Zac lucruri nespuse: Credinta, Echilibrul, Efemerul, Evadarea, Gustul sangelui, Haosul. Eu. Aspiratii Si aceasta seara trista Imi pun masca de femeie Resemnata Si incep aceasta scrisoare Catre El: Eu Si copac Imbatranind...

Texte

Urmăritori

Urmărește

Aprecieri

427

Vizite

Cronologie

28 texte

mi s-a părut

Cristina Grigore•Poezie•25 feb. 2004

mă mistuie un dor flămând uscat și parcă smuls cu teamă dintr-un gând ascuns și luna se întoarce veche ca un animal sălbatic mi s-a părut că sărutându-ți fruntea aș putea muri în

Așteptare

Cristina Grigore•Poezie•24 feb. 2004

Ah, stingeți mai întâi oglinda! Am văzut ceva venind spre mine printr-o frunză mă strigă copiii mei bătrâni și singuri. Nimeni nu atinge nimic! Nu știu dacă obiectele plutesc sau

Fără titlu

Cristina Grigore•Poezie•22 feb. 2004

m-a nins cu păsări oarbe ieri la răsăritul sângelui ce înghețase în oamenii cenușă nu-mi atinge timpul să nu mă sparg și să devin iar o umbra...

Eu...cu mine...

Cristina Grigore•Poezie•22 feb. 2004

adorm iubindu-te... și zâmbetul virgin al morții mă urmărește din umbră... visul mi se întunecă prin tine... ruinele se scurg în indiferența de piatră a lucrului nespus neauzit de