Poezie
asfintit
1 min lectură·
Mediu
Ma desfac, ma desprind de tine,
Asfintit, ce-aprinzi copacii!
Palma mea ce-a vrut sa te vindece
Zace stinsa sub un genunchi de nisip.
Ma desfac, ma revars dincolo de tine,
Asfintit-lacrima de foc!
Noaptea descretita,
Imi tese printre degete
Vise si taceri de-o clipa.
Strang, despic samburi de lumina,
Cobor si urc trepte de nisip ce-mi inghit pasul,
Si visu-mi se destrama ca norii.
In asteptarea zorilor reci,de sticla,
Moartea pudreaza crinii...
Asfintit, aripa presata in faldurile sufletului meu!
013.034
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- cristina dobreanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 79
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
cristina dobreanu. “asfintit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-dobreanu-0002822/poezie/25917/asfintitComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BCBCBeatrice Zornek Claudia✓Hmmm...foarte frumos spus. Apar cateva disonante in sunetele poeziei, insa mi-a placut ideea si sensibilitatea cu care ai abordat subiectul. Felicitari!
0