Poezie
Deznădejde
1 min lectură·
Mediu
Mă doare privirea
de-atâta urât.
Mă înțeapă auzul
de zgomotul slut.
Mă ține în coastă
junghiul clipei voalate.
Mă trec disperări furibunde
în ceafă.
Mă taie în suflet ușor
o lamă tocită.
Mă trage curentul
a moarte.
Mă doare că nu pot
să zbier la lumină.
Mă-nțeapă în creștet
o stea ce se zbate.
Nădejdea s-a stins,
pârjolită de soartă.
Mă ustură viața
cuprinsă de moarte.
012257
0
DA