Poezie
Mireasmă
1 min lectură·
Mediu
Un bondar, ca o boare,
alintă o floare.
Un fluture respiră adânc
o sudoare de floare.
O floare albă și grasă
îmi șoptește
povești despre melci.
O floare roșie și-naltă
fluieră-n gând
și se lasă pe-o parte.
Un melc, codobelc,
îmi lasă un semn
că vrea să-mi vorbească.
Bondarul îmi strigă
că nu are casă.
O floare gălbuie, uscată,
îmi lasă în palmă
o casă de melc.
Bondarul îmi cere
și masă și casă.
O rădăcină de floare de pai
îmi zice că ar putea
Să-i de melcului casă.
Dar nu are masă.
Bondarul îmi strigă sleit
că floarea de soc
îi dă o masă pe zi.
Dar nu are casă.
Mă gândesc că melcul
ar putea să stea cu bondarul
la masă.
Bondarul însă nu-ncape-ntr-o casă
de melc.
Și-atunci îi împac.
Mă las ușor pe o parte
și-adorm.
Visez că bondarul
are-un palat,
iar melcul un iacht.
012175
0
DA