Cristina Andrei

Dacă privim în jur și vedem cu câte chinezării \"conviețuim\", ajungem la concluzia că... invazia a început deja! :))
Acum vorbind mai serios, mi-a plăcut articolul tău, ai sesizat bine chestia cu confucianismul, care a fost foarte bine exploatat întru propășirea comunismului, în fine, se vede că știi destule despre chinezi și mentalitatea lor. Eu nu știu chiar așa multe, mea culpa, dar aș vrea să sesizez faptul că fenomenul de sacralizare a banului este prezent mai mult sau chiar numai în mediul urban. Nu sunt de acord nici cu afirmația ta privind \"ateismul visceral\" al chinezilor. A nu se confunda lipsa de credință în Dumnezeul creștin cu lipsa totală de credință.. .
Cum am spus, nu excelez în cunoștințe despre chinezi, doar ce mai văd pe la Discovery, ce-am mai citit pe ici-pe colo, dar observațiile de mai sus le-am făcut pe baza unor informații obținute de la niște prieteni ce au avut contact direct cu China rurală și se pare că acolo lucrurile nu stau chiar așa cum zici...
În rest... dacă afli rezultatele anchetei din Spania, ni le spui și nouă, nu?
Numai bine

Există critică și există critici. În fiecare dintre noi există un critic, mai mult sau mai puțin \"acid\". Contează foarte mult forma în care îmbraci critica și contează în primul rând să argumentezi, dar și să ai ceva de spus. Poți să elaborezi o critică dură fără a folosi deloc cuvinte ca cele menționate de tine și mai ales fără a face din critica ta un atac la persoană, o jignire gratuită, numai așa, ca să te afli în treabă și să te descarci, eventual, de niște elemente negative acumulate în timpul zilei sau de niște frustrări personale rezultate în urma altor critici pe care le-ai suportat la rândul tău.
Poate că există persoane care vor răul acestui site, în mod conștient sau nu. Nu știu. Cert este că, din câte am înțeles, mulți autori s-au retras de pe site tocmai din cauza unor astfel de atitudini, menționate de tine. Iar acest lucru nu onorează membrii comunității agonia.
E adevărat, poate că unele texte sunt lipsite de substanță, altele nu îmbracă o formă adecvată etc. Dar acesta nu este un motiv să descurajăm autorii, ci, dimpotrivă, să-i îndemnăm să scrie mai bine, să-i ajutăm să evolueze.
Adică, la urma urmei, să ne ajutăm reciproc să evoluăm și, odată cu noi, să evolueze acest site și să contribuim cu mult-puțin la literatura și cultura română.
Salutări și... viață lungă pe agonia.ro!

Pe mine nu m-ar deranja etalarea ostentativă a sexului, sexualității etc., dacă aceasta ar fi dublată de o minimă educație sexuală. Este incredibil câți tineri - și nu numai de liceu, ci și mult trecuți de 18 ani - habar n-au \"la ce se folosește\" sexul, ca să zic așa. Fete de 19-20 de ani care n-au habar de riscuri, de implicații și nici chiar de valoarea sexului. Pentru că are și el o valoare oarecare, nu-i așa??
Dacă la educația sexuală s-ar adăuga și cea civică, morală etc. ar fi și mai bine.
Chiar așa, ai dreptate, de ce să fiu obligată să văd câte un sân în fiecare stație de autobuz? Dar, pe de altă parte, de ce să fiu obligată să suport și tot felul de mirosuri prin autobuz? etc.
Cred eu totuși că nu ne \"instituim propriile valori\", ci ne pliem pe false valori venite de afară, cultivate prin grija presei scrise și audiovizuale, în detrimentul unor valori autohtone, poate autentice.
Chestia asta cu tabu-urile aruncate la coș imediat după revoluție nu prea îmi pare valabilă, pentru că, totuși, se aruncă în această libertate greșit înțeleasă mai mult cei tineri, care habar nu au de tabu-urile respective.
În fine, adoptarea unor valori sau a altora este o problemă de opțiune personală. Problema gravă este că nu se promovează, nu se practică, nu se prezintă o alternativă la curentul general, care tinde să ne înghită pe toți.
E adevărat, există un \"etern pornografic\", cum zice Ionuț Vorniceanu. Dar chiar să fie adoptat ca stil de viață? De altfel, toate păcatele omului sunt eterne, asta nu înseamnă că trebuie să le promovăm, nu-i așa?!
Salutări,

Incredibil... după 24 de ani... și în plină democrație, când speram să se fi terminat cu \"indicațiile\"... plus o justificare stupidă - lipsa banilor - ce înseamnă 20 de milioane de lei? Nici măcar un salariu de ministru! Cât a costat monumentul eroilor revoluției? Nu că acesta nu și-ar fi avut locul, dar așa, de comparație, mai ales că valoarea acestuia e mult disputată...

Articolul este foarte interesant, dar, ca și Olga, aș fi vrut ceva în plus.
Atenție la infinitiv: doar cu un i, deci: \"a îndeplini\", nu \"a îndeplinii\" etc.
Salutări

Superb...

Poezia a fost scrisă acum un an, acum 7 sau acum 8 ani? Dacă e vorba de una dintre ultimele două variante, poate așa se explică forma puerilă a poeziei. Poate și comparațiile de mai sus cu odele pentru nea Nicu.
Și, fiindcă veni vorba, am o altă nelămurire: de unde până unde ideea slăvirii lui Ceaușescu prin școli? Școlile, liceele, facultățile erau probabil cele mai bune medii de răspândire a ideilor subversive și a bancurilor cu nea Nicu și Leana. Vezi și participarea la revolta populară din Decembrie 89: imensa majoritate - (foarte) tineri. O parte din aceștia, dacă au fost forțați să-l slăvească pe Ceaușescu, și-au plătit păcatul greu, cu viața.
La urma urmei, sunt binevenite niște versuri închinate Luceafărului, azi, de ziua lui. Cred totuși că poezia ta trebuia \"pieptănată\" bine înainte de publicare.
E bine, e frumos că Eminescu nu e uitat. Însă eu cred, Ionela, că lui Eminescu nu i-ar fi plăcut poezia aceasta. Părere personală, nu mi-o lua în nume de rău. Știu că ai și poezii mai bune.

Poezia a fost scrisă acum un an, acum 7 sau acum 8 ani? Dacă e vorba de una dintre ultimele două variante, poate așa se explică forma puerilă a poeziei. Poate și comparațiile de mai sus cu odele pentru nea Nicu.
Și, fiindcă veni vorba, am o altă nelămurire: de unde până unde ideea slăvirii lui Ceaușescu prin școli? Școlile, liceele, facultățile erau probabil cele mai bune medii de răspândire a ideilor subversive și a bancurilor cu nea Nicu și Leana. Vezi și participarea la revolta populară din Decembrie 89: imensa majoritate - (foarte) tineri. O parte din aceștia, dacă au fost forțați să-l slăvească pe Ceaușescu, și-au plătit păcatul greu, cu viața.
La urma urmei, sunt binevenite niște versuri închinate Luceafărului, azi, de ziua lui. Cred totuși că poezia ta trebuia \"pieptănată\" bine înainte de publicare.
E bine, e frumos că Eminescu nu e uitat. Însă eu cred, Ionela, că lui Eminescu nu i-ar fi plăcut poezia aceasta. Părere personală, nu mi-o lua în nume de rău. Știu că ai și poezii mai bune.

Am citit cuminte tot și mi-a plăcut. Un articol bine structurat, cuprinzător, cu analize semantice și cu tot ce trebuie. Am uneori impresia că poți pătrunde cu ușurință în esența lucrurilor, ceea ce este de invidiat. Este uneori nevoie și de câte o analiză aprofundată, extinsă, a unuia sau altuia dintre aspectele abordate, așa cum te încumeți tu.
Salutări

Morala e că morală nu mai e...

OK,Daniel, mulțumesc de ofertă. În funcție de timp și de condițiile tehnice (am probleme cu internetul) te voi contacta pe mail. Încă o dată mulțumesc,

;
:)

Mulțumesc de trecere și de aprecieri. Sper să fiu și o bună \"mânuitoare\", nu numai \"proiectantă\". :)
Numai bine,

Daniel, presupun că este un compromis pentru câștigarea unei pâini cinstite; cum ai zis tu, poate este obligată. Totuși, chiar așa, să-l duci până în pânzele albe?! Lucruri din astea fac răul cel mare…și se înmulțesc pe zi ce trece… Și astfel se răstoarnă sistemul de valori!
Hai să-ți zic și eu un lucru care mă deranjează foarte tare, printre altele: nu găsesc, domnule, casete cu altfel de muzică... Se uită vânzătorii ciudat la mine când cer Joe Dolan, Eddie Grant, La Bionda, Grace Jones sau Piers Faccini. Tineri și ei, n-au auzit. De ce? Pentru că sunt “hrăniți” cu produse comerciale la modă. E păcat, tinerii ar trebui puși în contact și cu alte produse, măcar ca repere de comparație, să aibă de unde alege conștient ce preferă sau nu. Apropo, dacă are cineva informații unde pot găsi muzica asta, poate îmi spune și mie :))
Salutări

Draga mea Alina, să știi că făcui și eu la viața mea niște latină, și nu m-am limitat doar la cea din clasa a VIII a. Să-ți zic câte ceva despre maxima în cauză. Spre deosebire de părerea generalizată, acest dicton nu îl datorăm latinilor, ci scolasticilor medievali – unii îl atribuie lui Toma d’Aquino. În evul mediu vorbim despre latina medievală, puternic influențată de latina vulgară târzie, post-clasică, în care este prezent “discutere”, “a dezbate, a discuta”, care preia sensul lui “disputare” (“a argumenta”, “a dezbate” – în latina vulgară, extins de la “a discuta” din latina clasică). “Coruperea” lui “disputandum” este firească, datorită perioadei în cauză și atracției paronimice. “Disputandum” este un caz de hipercorectitudine, o “corectare” a lui “discutandum”, care este întâlnit și el, nu atât de des, dar nici atât de incorect precum se crede în general.
Numai bine,

Alina, ești sigură-sigură că tinerii ce cumpără aceste brățări sunt pătrunși de conștiința faptului că prin aceasta contribuie la binele comun? Te întreb asta pentru că mulți le poartă “pentru că toată lumea are”, cu alte cuvinte e ceva “cool”, iar unii aleg culoarea în funcție de vestimentația la care le poartă, și nu pentru că banii dați pe brățara respectivă ajung la o categorie sau alta de oameni care au nevoie de ei. Încă o dată subliniez: știu ce vorbesc. În ce privește creșterea demografică… nuca aia, fir-ar ea să fie! Eu știam că ultimul recensământ reflectă o situație inversă! (în 2002 eram cu peste 1 milion mai puțini decât în 1992)
La urma urmelor, e un cerc vicios. Societatea nu e în stare să asigure o îndrumare corespunzătoare, tinerii blamează societatea pentru acest lucru, și nu sunt în stare – sau, mai bine zis, nu vor – să activeze potențialul interior pozitiv specific vârstei. Înțeleg ce vrei să spui: că nu sunt tinerii noștri, în totalitate, stricați până în măduva oaselor. De acord cu tine. Însă, din păcate, stricăciunea iese întotdeauna prima la suprafață și rămâne astfel prea mult timp, înghițind totul și dând tonul, formând curente… din nefericire, așa s-a întâmplat după 89, la nivelul întregii societăți.
Totuși, cred că până la urmă “salvarea” noii generații stă în ea însăși, prin conștiință, conștiență și conștientizare.
Numai bine,

Din păcate, din motive tehnice, nu pot întotdeauna să dau răspunsuri în timp real sau fiecăruia în parte.
Adrian: Nu la filosofia stoică am făcut referire, ci la sensul extins al stoicismului, acela de putere sufletească de a accepta lumea înconjurătoare.
Domnule Bogdan: cred că în mare parte răspunsul meu se află în alte răspunsuri de mai sus. Vreau să mai adaug că, în mare măsură, fiecare generație se autoinventează. Manelele și telenovelele au cunoscut, indiscutabil, un reviriment după ’89… cât despre subiectivitate… toți suntem supușii ei. Sigur că s-ar putea expune contraargumente într-un eseu. Îl aștept :)
Dana: despre denumirea acestei generații, vezi mai sus. Nu înțeleg ce găsești amuzant în afirmația respectivă. Știi la ce documentare mă refer? Dacă da, atunci amuzamentul tău nu-și are locul.
Alina: firește, copiii tăi vor aparține unei generații. Dar care? :) Ruptura între generații a fost întotdeauna o… ruptură; deci o trecere oarecum bruscă, nu degeaba s-a împământenit expresia “prăpastia dintre generații”. Dacă tu poți să pui bilele albe în favoarea “generației pro”, ești invitata mea. E adevărat, tinerii noștri vorbesc limba engleză de la vârste fragede. MULT prea fragede. Atât de fragede, încât nu mai apucă să învețe bine limba maternă, iar cât privește “exprimarea coerentă”, aici, scuză-mi, te rog, expresia, ai nimerit ca nuca-n perete. Fii mai atentă la ce se întâmplă în jurul tău înainte de a face unele afirmații. E adevărat, posibilitatea pe care ai menționat-o – aceea de a face lucruri mai valoroase – există, dar nu e exploatată, din cauza proastei îndrumări, cum bine ai sesizat implicit. Analiza mea nu e o analiză, e o constatare, subiectivă dacă vrei. Dar eu pot susține constatările și părerile mele atât cu “un studiu riguros” – vezi trimiterile pe care le-am făcut la statistici – cât și prin experiență personală. Închei înainte de a ajunge la ultima parte a comentariului tău, prin a spune că nimic nu e complet și nimic nu e inutil. Mai departe, “de gustibus non discutandum”.
Salutări,

Puteam să numesc această generație oricum, ceea ce am vrut să evidențiez este un curent, și orice denumire i-aș fi dat ar fi întâmpinat interpretări. Mărturisesc că nu m-a prins valul generației pro a proteveului, pentru că în perioada ei de glorie, la care te referi, am cam renunțat la televizor. Cât privește prima greșeală, aici e vorba și de posibilități materiale. Iar referitor la cea de-a doua greșeală… cred că evoluția necesită comparație, iar reperele dezvoltării ulterioare trebuie să reprezinte o medie a valorilor din toate generațiile.
Numai bine,

Daniel, vorbești de indicii. Să-ți dau eu câteva indicii: una dintre aceste statistici indică o creștere a delincvenței juvenile: din totalul infracțiunilor, 7,2% au avut ca autori minori ce au comis, în majoritatea cazurilor – peste 90% - infracțiuni contra persoanei, vârsta autorilor fiind cuprinsă între 14 și 17 ani. Și aceste cazuri se tot înmulțesc. Fără a mai intra în amănunte, statisticile arată și o creștere a abandonului școlar, a ratei prostituției și a avorturilor în rândul elevelor de liceu, sau a ratei consumului de droguri printre elevi.
Cu toate acestea, capacitatea de regenerare a tinerilor este mare. Rămâne de văzut dacă ei vor conștientiza acest lucru și vor profita de el. Indiciile mele arată un viitor sumbru, pe care, crede-mă, nu-l doresc, și aș vrea și eu să fie vorba de o “fază tranzitorie”.
Vorbești de generația care conduce această țară. Eu am vorbit de generația “anti”, care a luptat împotriva acestor lupi care-și schimbă părul. Da, domnilor ce ne conduc li se datorează mare parte din năravurile și moravurile vremurilor în care trăim. Dar mai mult dăunează mijloacele de comunicare în masă, care maimuțăresc Occidentul în tot ceea ce acesta are mai superficial și mai dăunător.
Pentru ca răul să fie înlăturat, el trebuie întâi constatat și conștientizat. Dacă “a constata” înseamnă “a arăta cu degetul”, da, asta fac, arăt cu degetul. Poate că acest lucru este necesar, pentru ca noua generație, aflată într-o derută întreținută la nivel informațional, să conștientizeze tarele de care suferă, să le conștientizeze ca pe tare, nu ca pe niște trăsături “cool” sau ca pe manifestări de revoltă.
Eu, personal, nu mă rezum la a blama sau la a arăta cu degetul. La nivel individual, fac și eu ce pot, dar nu am acum dorința de a epata cu acest lucru.
Pe de altă parte, chestia asta cu aruncatul blamului este ca un bumerang. Noua generație aruncă blamul pe conducători, pe părinți, profesori și societate, uitând că și ea face parte din această societate și poate schimba ceva, uitând că, pe lângă educație, există și autoeducația și conștiința proprie, care ar trebui să acționeze ca o frână în calea răului venit din afară.
Numai bine,

Daniel, am obiceiul să operez cu fapte, nu cu clișee. Și mă documentez înainte de a afirma una sau alta.
Crede-mă că știu foarte bine ce vorbesc, nu mă aventurez să fac afirmații neverificate. Pentru conformitate, vezi sondajele recente care îi indică drept interpreți preferați ai tinerilor pe Vali Vijelie, Adi de Vito și Nicolae Guță. În ceea ce privește tipul de programe preferate, în topul preferințelor, pe locul doi se plasează telenovelele. Vezi și violența din școli și licee. Și gândește-te că nu toate cazurile ajung la știri.
Lăsând deoparte anchetele seci și reci, care operează cu eșantioane, cifre și marje de eroare, ca și știrile mai mult sau mai puțin obiective, eu personal beneficiez de circumstanțe care îmi permit să am o privire mai amplă asupra fenomenelor care afectează tânăra generație, din dublă perspectivă: a adulților (părinți, profesori) și a tinerilor (cam între 16 și 22 de ani). Sunt, ca să zic așa, la curent cu pasiunile, nevoile, idealurile tinerei generații și cu relația acesteia cu societatea și adulții. Cât despre “energia vitală” a tinerilor noștri… aici mă abțin, pentru că nu cred că mă pot exprima eufemistic.
Dacă citești mai atent, ai să vezi că am făcut referire la faptul că în prezent generațiile se schimbă la un interval mai scurt decât în alte perioade, deci am sesizat schimbul de ritm și viteză.
Cât despre clișee… idei ca cele care propagă spiritul novator al tinerei generații versus spiritul conservator al generației anterioare fac parte ele însele din categoria clișeelor, nu crezi? Nu întotdeauna o nouă generație este echivalentă cu o evoluție; o nouă generație poate aduce și o involuție. Dar lucrul acesta este mai puțin sesizat tocmai datorită clișeelor care susțin că noua generație aduce cu sine în mod intrinsec evoluția.
E adevărat ceea ce spui tu despre “războiul interior”… În virtutea dreptului la opinie, permite-mi să mă îndoiesc că tinerii noștri sunt măcinați de astfel de lupte interioare zvârcolitoare, care să-i apropie de idealuri mai înalte.
Mulțumesc de trecere și comentariu și îți urez succes în războiul tău.
Salutări