Să ne jucam cu ele, cuvintele
Să le iubim.
Cum zicea Ducu Berți- e atâta ură strănsă-n noi.
Dacă nu le împodobim cu dragoste
Cu stăruință
Ne vor lovi si din față
Si din spate.
Haha! Era așa de simplu!
Un geam termopan să-mi facă liniște.
Tăcerea-ngustă, înrobitoare, sufocantă chiar,
nu rece... nu sobră... nu de zid, cetate.
O să-mi setez atunci
aerul
Ploaia asta!
Parcă plouă-n mine
Cand mai incet cand mai tare
Cand ma mangaie cand ma doare.
Cateodată fulgerele doar luminează-n juru-mi.
Alteori mă ating.
Si sunetul grav ma
Dansez cu o stea
Sunt plina de ura -orgoliu inveninat-
Imi incalc regulile
De azi nu mai vorbesc
Decat cu marea
Si nu mai iubesc
Decat marea si steaua.
Toate stelele s-au adunat in jurul
Mereu ma lovesc de aceeasi superficialitate
Lumea asta in care trăiesc
E un mormant profanat.
Nu pot sa nu caut alinare
Dar florile de pe morminte s-au ofilit,
Nici semne nu mai
Scriu despre mine
Idei de moarte.
Fara un indrumator
Ma duc in iad.
Repet!Nu am talent
Dar astazi cuvintele mele,
despre mine,
au facut un om fericit.
Discursul meu e sincer
Chiar daca
C