Incomplet
Să ne jucam cu ele, cuvintele Să le iubim. Cum zicea Ducu Berți- e atâta ură strănsă-n noi. Dacă nu le împodobim cu dragoste Cu stăruință Ne vor lovi si din față Si din spate.
Poem al ploii
Haha! Era așa de simplu! Un geam termopan să-mi facă liniște. Tăcerea-ngustă, înrobitoare, sufocantă chiar, nu rece... nu sobră... nu de zid, cetate. O să-mi setez atunci aerul
Poem al ploii
Ploaia asta! Parcă plouă-n mine Cand mai incet cand mai tare Cand ma mangaie cand ma doare. Cateodată fulgerele doar luminează-n juru-mi. Alteori mă ating. Si sunetul grav ma
Ura mea
Dansez cu o stea Sunt plina de ura -orgoliu inveninat- Imi incalc regulile De azi nu mai vorbesc Decat cu marea Si nu mai iubesc Decat marea si steaua. Toate stelele s-au adunat in jurul
Cimitir
Mereu ma lovesc de aceeasi superficialitate Lumea asta in care trăiesc E un mormant profanat. Nu pot sa nu caut alinare Dar florile de pe morminte s-au ofilit, Nici semne nu mai
