Bis!... Bis!...

gândurile bune, speranța de mâine...! Sau poate îngerii într-un concert nocturn? Tu știi mai bine! Mie îmi sugerează viața omului, ca o sală imensa, în care suntem martori ai concertelor virtuozilor imaginați de noi înșine(speranțele noastre). La orice vis îndeplinit - aplaudăm- să fie bis...! Citit cu plăcere!
mult succes

Este o poezie atat de frumoasa, atat de simpla incat de indragostesti de maiestria ei. Incheiata cu acel \"Bis! - Bis!\"...nu ai facut decat ai punctat maiestria acesteia. Incheiei asa cum si incepi... Minutat. Felicitari!

Pentru Miclăuș Silvestru (nu știu care-i numele și care-i prenumele): mulțumesc frumos, e chiar atrăgătoare și interesantă interpretarea ta. Mărturisesc că nu m-am gândit la așa ceva, nu aceasta este imaginea de la care am pornit atunci când am scris poezia. Dar e întotdeauna interesant de aflat ce ecou poate afla în mintea cititorilor...

Legat de poezia asta, pot spune doar un lucru : este o poezie-paravan. Numesc astfel acel tip de poezie care îți permite să te exprimi dar fără a te expune. Este poezia care descrie evenimente pe care le trăiești, dar care sunt atât de stranii, încât dacă le descri în proză ești considerat nebun, iar dacă le torni în versuri, ești văzut ca fiind cel mai rafinat poet...

De fapt, mai toată poezia umanității, este, mai mult sau mai puțin, un paravan...

Mulțumesc frumos, Sorina! De fapt, finalul a fost concluzia, dar și imboldul de a scrie. Mulțumesc de trecere!

Pentru a nu se crede altceva... atunci când am folosit expresia \"cel mai rafinat poet\", am fost ușor ironică la adresa societății...