Poezie
Noul mileniu, Doamne...
(sonet în stil clasic)
1 min lectură·
Mediu
Noul mileniu, Doamne, sufletu-ntreg mi-l cere,
Dar nu e cu putință, căci altcuiva i-l dau.
Izvorul din pădure și corbii ce zburau
Îmi răscolesc trecutul, mi-l sfarmă, până piere.
La gurile cascadei toți peștii se predau;
La marginile vieții dezgropi orice durere
Și zgomote ciudate se-adună din cădere
În râpile cu greieri, pe care nu le vreau.
Iar Venus strălucește cu crudă nepăsare,
Simbolul ei noi suntem, prin inima ce bate
Și răni adânci ne-aprinde și sapă cu vigoare
Un suflet care tace, un pește ce se zbate.
Privește! E-o cascadă, e-n mine și mă doare,
Torentul ei m-apasă și n-o pot duce-n spate.
002.168
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “Noul mileniu, Doamne....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/1829032/noul-mileniu-doamneComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.