Poezie
Mi te-ai aprins în sânge...
(sonet)
1 min lectură·
Mediu
Mi te-ai aprins în sânge ca un vulcan ce crește
Sub un ocean când naște o insulă, de zor.
Tu simți dogoarea-mi caldă cu dor mistuitor
Și când apari, natura din jurul meu zâmbește.
Mai mult nu știu! Norocul prin tine-i schimbător,
Iar timpul prinde aripi, secunda se grăbește;
De-aceea el ne-nalță și sus cu noi plutește,
Nicicum n-avem puterea ca să-l oprim din zbor.
Și ce-am găsit? Că dorul alt dor în el dospește;
O ghindă-n altă ghindă încet se înfiripă;
Iubirea nouă peste o alta veche crește.
Nu știu ce vrem când vraja domnește doar o clipă,
Dar mie-mi pasă dacă cea dragă mă iubește,
Căci n-ar putea iubirea să zboare cu-o aripă.
012.604
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “Mi te-ai aprins în sânge....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/1828816/mi-te-ai-aprins-in-sangeComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VCVCValentin Cozmescu✓ci chiar îmi displace. cuvintele-ți sunt departe de aripile care te zboară. cel puțin cele care-au poposit în acest sonet.
0