Poezie
Adorm lunare umbre...
(sonet)
1 min lectură·
Mediu
Adorm lunare umbre peste poiana-aprinsă,
Prin trup de căprioare ca fructul de castan,
Când vântul de lumină le-adună pe tăpșan
Să-și alăpteze iezii cu dragoste nestinsă.
Iar tu mă-ntrebi în taină, cu tonul diafan,
Cu lacrimi ne-nțelese pe fața ta surprinsă,
De ce-i atâta pace-n poiana cea întinsă,
De ce spre noi se-ndreaptă un ied de sub platan.
Tu-mi ceri să-ți dau răspunsuri, dar vocea mi-a pierit
Și muți privim alături minunea din poiană...
Prin fânul plin de rouă, de lună miruit,
Zbor fluturi mici de noapte, iar unu-ți vine-n geană
Crezând că ești o floare - și sigur n-a greșit,
Deoarece eu însumi te cred o gențiană.
002.347
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “Adorm lunare umbre....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/1828555/adorm-lunare-umbreComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.