Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Un stol de rândunele...

(sonet)

1 min lectură·
Mediu
Un stol de rândunele cu aripi diafane
Inundă cerul toamnei zburând spre asfințit.
Eu le-nsoțesc cu gândul chiar după ce-au pierit,
Surpând văzduhul roșu cu repezi caravane.
Acest amurg de sânge pe loc mi-a răscolit
Aprinsul dor de tine cu deznădejdi sărmane,
Arzând înăbușite în clocotiri vulcane.
Și, din păcate, dorul nici astăzi n-a murit...
De-atunci, în mine, plânsul și timpu-mi înghețară
În munți imenși de vise dintr-un destin divers.
Dar rănile-amăgirii s-au strâns într-o comoară
Ce se revarsă-n flăcări și se transformă-n vers,
Iar el proclamă-n cântec, prin melodia-i clară,
Că dragostea e legea supremă-n univers!
015713
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
97
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Cristian Petru Balan. “Un stol de rândunele....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/1828401/un-stol-de-randunele

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

CD
Clara Diaconescu

\"Dar rănile-amăgirii s-au strâns într-o comoară

Ce se revarsă-n flăcări și se transformă-n vers,
Iar el proclamă-n cântec, prin melodia-i clară,
Că dragostea e legea supremă-n univers!\"


0