Poezie
Lumina lunii toarnă...
(sonet)
1 min lectură·
Mediu
Lumina lunii toarnă, de sus, în noi, iubire
Și ne-ntețește foamea de scufundare-n dor,
E dor din dorul cosmic, destinul tuturor;
Puterea ei de vrajă se-ascunde-n strălucire.
Născut din duhul Terrei, atoate-absorbitor,
Adun lumini în mine, golind întreaga fire;
Și-n setea mea gigantă, fără îndiguire,
Þi-am absorbit tot chipul, mereu fermecător.
Așa vom fi puternici când vremea se grăbește
Și pentru-această faptă sunt oare vinovat?
Primim lumina cosmic când luna dogorește,
E veșnică doar Moartea! Iubirea câteodat\'...
Când ploi de stele-albastre privirea ne-amețește,
Rivala ta dispare și totul e salvat!
002.305
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “Lumina lunii toarnă....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/1828120/lumina-lunii-toarnaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.