Poezie
Când ochii tăi fantastici...
(sonet)
1 min lectură·
Mediu
Când ochii tăi fantastici privesc cu drag la mine,
Dintr-o omidă neagră, în flutur mă prefac,
Ghețarii toți din poluri în țăndări se desfac
Și-o stea se-nalță-n ceruri, cu străluciri divine...
Pământu-ntreg devine și el elegiac
Sau chiar îmi propulsează noi energii prin vine,
Că ramuri largi din suflet le simt de roade pline,
Iar tu-mi devii văzduhul pe care mi-l îmbrac.
O clipă de speranțe mi-ai răsădit în viață -
Cetatea mea de vise enorm s-a-mbogățit.
Nici cerul, nici pământul nu pot să-mi dea povață,
Nici florile din crânguri vreodată n-au șoptit
Ca să renunț la tine, ispita mea semeață,
Căci fără noi, Pământu-și semnează-al lui sfârșit!
002.328
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “Când ochii tăi fantastici....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/1827225/cand-ochii-tai-fantasticiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.