Poezie
Venea spre tine marea...
(sonet)
1 min lectură·
Mediu
Venea spre tine marea sălbatecă să plângă
Cu glasuri de sirene, prin valuri respirând,
Iar crestele-i de sare te mângâiau pe rând,
Căci dor i-a fost de tine la sânu-i să te strângă.
Răpită pari de mare și intri-n ea râzând,
Atrasă de-orizontul cu ceața lui prelungă
Spre care pescărușii, țipând, vor să ajungă
Când plaja dogorăște de soarele arzând.
În larg, se vede-o pânză pierind în depărtare,
Copiii fac castele ciudate de nisip,
Iar tu revii-mbrăcată în umezi stropi de sare.
Toți fanții te scanează sorbindu-ți mândrul chip.
Și-atunci aș vrea rechinii să-i sfârtece sub mare
Sau un taifun să-i șteargă - sau către ei să țip.
002.462
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “Venea spre tine marea....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/1826864/venea-spre-tine-mareaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.