Poezie
Luna sclipind în lacuri...
(sonet)
1 min lectură·
Mediu
Luna sclipind în lacuri mi-e soră pe vecie,
Știuleți cu boabe-aprinse și liliecii beți,
Și fulgii policromici pe aripi de sticleți,
O boare doar, de cântec, trecând prin noi zurlie;
Și zânele ondine și tufa de scaieți
Vibrând pieziș, în freamăt, prin zarea de câmpie,
Cum fluvii largi de fluturi pot dorul să-l re-nvie,
La fel, cu dulci iluzii, ai vrut să mă îmbeți.
Eu mă topesc în frunze și-n urdiniș de fum,
De unde sparg văzduhul albinele-amețite
Și trec lăsând în urmă suavul tău parfum
Și-n noi plutirea albă de logodiri tacite.
Ivirea ta din cețuri și dintr-un timp de scrum
Mi-e jugul nou, căci iarăși ard paiele mocnite.
012.506
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “Luna sclipind în lacuri....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/1826813/luna-sclipind-in-lacuriComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GAGAGHERMAN ADRIAN✓??? eventual \"ai vrut sa ma imbeti\"
0