Poezie
De ochii tăi nostalgici...
(sonet)
1 min lectură·
Mediu
De ochii tăi nostalgici răsfrânți adânc în mine
Cu dezmierdări sfioase, mi-e dor fără sfârșit.
Coroanele gândirii, cu creștet aurit,
Se-adună ca nisipul Saharei opaline.
Idei strălucitoare, idei din infinit,
Vin rânduri după rânduri și toate-s despre tine,
Căci ești corola caldă ornată de rubine
Și din al apei tremur, te-am reconstituit...
Aș vrea ca necuprinsul în dar să-ți fi adus,
Recomprimat în cântec și-ntr-un etern inel,
Aș vrea să simți în mine luceafărul de sus,
Să-ți luminez făptura cu duh de porumbel;
Aș vrea să rupem cerul și să mă las răpus
Sau chiar să mă ucidă sărutul tău rebel.
002.576
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “De ochii tăi nostalgici....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/1825848/de-ochii-tai-nostalgiciComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.