Poezie
Înfruntă-mă cu trupul robit...
(sonet)
1 min lectură·
Mediu
Înfruntă-mă cu trupul robit de puritate,
Pietros, fragil și aprig, râvnit de-al meu păcat,
Căci sunt o spiță-a roții din carul încărcat
Din care curg rubine în fulgere-mbrăcate.
Provoacă-mă cu-n zâmbet, aruncă-mă-ntr-un pat
Unde să plâng cu tine c-am săvârșit păcate
Și-apoi să pleci în lume cu buze ruinate
Și să revii cu gândul de-un dulce răzbunat.
Cu șoapte și cu țipăt de pasăre pierind,
Renaște-mi înstelarea furtunilor din sânge,
Îneacă-mă în lacrimi când stelele se-aprind,
Zidește-mă în tine, la pieptul tău mă frânge
Sau leagă-mă-n fuioru-ți de plete vălurind
Și-atuncea chipul nostru pe cer se va răsfrânge.
002.067
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “Înfruntă-mă cu trupul robit....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/1825469/infrunta-ma-cu-trupul-robitComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.