Poezie
Permanențe
1 min lectură·
Mediu
Din nou simt cum în suflet îmi intră primăvara
Venind cu tril de păsări pe susur de izvor.
Cu drag, din flori și versuri, eu i-am brodat tiara,
Iar ea-mi aprinse-n sânge al dragostei fior.
Așa-mi explic potopul de mii de sentimente
Ce m-au cuprins deodată prin calde răbufniri
Când te-am văzut timidă, fugind de complimente,
Ferindu-te de lume și lacome priviri.
De-atunci îmi ești tezaur... Mi-ai devenit lumină,
Un univers de vise, un țel al vieții-ntregi!
Trufașa ta prezență mi-e aură divină
Și-o hărăzire sfântă cum nu poți s-o-nțelegi,
Căci nu-mi ești doar iubită, ci un izvor de unde
Ce radiază-n cosmos lumini de primăveri.
Îmbătătoarea-ți ființă prin cuget îmi pătrunde
Și viața mi-o transformă în munți auriferi!
Cu ideale taine, adaugi arzăminte
La jugul poeziei ce cară frumuseți
Și dacă-ți laud viața, răspunzi cu-ndemnuri sfinte
Știind că viața-i scurtă și că n-ai zece vieți.
Dar fiindcă pentru mine tu mi-ești o simfonie,
Vreau s-o compun întreagă, cum meriți pe deplin ...
De-aceea, când scriu versuri, am presimțirea vie
Că vei trăi chiar veșnic prin pagini ce-ți închin!
Glen Ellyn, SUA - 18 martie 2020
011.427
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 186
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “Permanențe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14157737/permanenteComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Când în „viață” apar „cratimele”, capătă discontinuități, sincope, ambiguități și dihotomii, iar când „poeziile” se pliază pe existență, îi inoculează „frumusețile” subtile, rafinamentul, estetica și imaginativul generând iridescențele.
0
