Poezie
Speranțe nebuloase
1 min lectură·
Mediu
Mi-apari din răsăritul de soare al iubirii
Alcătuită-aievea din flăcări de dorinți.
Văpaia voluptății aprinde calmul firii
Și gheizere din inimi le simt țâșnind fierbinți.
Închipuirea,-ndată, șarpe ascuns în minte,
Mă-ndeamnă să rup fructul copacului oprit,
Și-ncep să cred că-i simplu să-mi iau ce văd 'nainte,
Dar tu ești apărată de-o sferă de granit...
Aceasta nu se vede, că-i un cristal de-enigme
Sau de mistere sfinte cu care te-ai născut,
Iar eu, naiv, crezusem că-s as în paradigme,
Și-acum te văd icoană și mi te-ador tăcut.
Atât ești de măreață, că umbra ta-i lumină...
Nevolnic mi-e destinul și nu-ți cer să-l cuprinzi.
Am, totuși, o speranță și simt că va să vină:
Pân' la sfârșitul lumii, sper mâna să-mi întinzi...
Glen Ellyn City, 27 Dec. 2020
011.086
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 126
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “Speranțe nebuloase.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14152151/sperante-nebuloaseComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓„Destinul nevolnic” și precar poate fi înlocuit cu unul grandios, benefic, fertil și proactiv prin schimbările extraordinare care înlătură stereotipiile, rutinele și monotoniile vetuste și uniforme.
0