Poezie

Puntea spre viitor

1 min lectură·10 decembrie 2020

Mediu

Iubirea stă departe și ne privește tristă

Cum ne urâm cu toții prin decăderi depline,

De-ai zice că dreptatea n-a fost și nu există,

Dar de-o chemăm, revine și schimbă toate-n bine.

Vrem o schimbare-adâncă, dorim o altă lume;

Întreaga societate e-o trepidare-n ropot,

E-un Babilon de aur cu tehnici de renume -

Și la ce-i bun când totul stă pe-un vulcan în clocot?

Nu plugul și mistria, și nici rachete-n spațiu,

Antene ori valută - chiar dacă-s necesare -

Noi vrem o altă forță mai plină de nesațiu:

E setea de-mplinire ce crește-n suflet, mare...

Pe scara minții, omul vrea să se-nalțe-n ceruri

Spre-a-și cizela menirea când Ceru-aici venise.

Comorile din suflet sunt veșnici juvaieruri -

Poți să le strângi și singur că nu-ți sunt interzise!

Nu vârful Piramidei să-l cucerești e-o fală,

Ci rădăcina Crucii, de-ajungi la ea prin haruri !

Ea-i culmea cea mai 'naltă, puternică, vitală,

Iar cei ce-o cuceresc devin mărețe faruri !

Candori încoronate sădește-n ei iubirea,;

Din ei să ne alegem pe liderii de frunte.

Nu vrem alte elite să-ndrume omenirea,

Doar cei aleși pot face spre viitor o punte !

Glen Ellyn City, 9 dec. 2020

00946

Cristian Petru Balan. “Puntea spre viitor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14151609/puntea-spre-viitor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.