Eminescu și-ai lui Epigoni străini

Luceafăr drag, Mihai, pe raza ta de aur mereu fierbinte,

Pe Epigonii liricii române ți-ai aplicat altoii -

Atât de clar tu i-ai sculptat în forme vii, succinte,

Că mulți străini, vestiți și ei, ți-au gelozit eroii.

HOMER e primul ce-ar fi vrut să-l amintești în versuri,

Dar, ca și alții, el știa că scurtă ți-a fost viața

Și că doreai să-i strângi pe toți în tainice-universuri,

Când peste chipul tău de sfânt se coborâse ceața...

Oricum, HOMER e-un mare zeu, mai falnic ca Olympul,

Cu drag te-ar fi cântat prin ritm elin cu dulce ton,

Și-n „Iliada”, ca erou, cu Odisseu smulgi timpul:

„Polla d'ananta katanta, paranta te dochmia t'elthon.” *)

Nici SHAKESPEARE nu te-ar fi uitat, și mulțumind, ți-ar scrie:

„Cu Dumnezeu m-ai comparat, că-s creator de oameni,

Cum „Hamlet”, „Coriolan”, „Othello” ce-ți laudă lira vie,

Căci eu, la versuri, pot să-ți spun: cu mine te asameni!

La fel cu mine, tu-mi plângeai pe biata Julieta,

Când al ei drag iubit, Romeo, de jale, viața-și stinse,

Ori când Ofelia-și plutea-n neștire silueta...

Dar și tu mari scene ai creat din vii dorinți distinse...”

Pe DANTE-ntreg l-ai fost citit: „Infernul”, „Paradisul”;

Prin „Purgatoriu” ai trecut și pe pământ, și-n spațiu...

„Divina Comedie”, -n fapt, ți-a răscolit tot visul

Și-ale ei taine le-ai sorbit cu-n dureros nesațiu.

Pe GOETHE-ntreg îl cunoșteai vorbindu-i dârza limbă,

Un „Egmont”, „Prometeu” ai fost - și-un „Werther al durerii”;

Iar SCHILLER te-a-nvățat să simți că dragostea se schimbă

Când „Intriga-n iubire” dă, e-un semn al decăderii!

Cu mult entuziasm, Emin pe Ludwig adorase

Când BEETHOVEN pe note-a pus o „Odă-a bucuriei” -

Un cor măreț din SCHILLER luat, căci el îl inspirase,

Și care-i imn european - simbol al prieteniei...

O, voi poeți măreți francezi: HUGO, VERLAINE, BAUDELAIRE

Ori tu VOLTAIRE sau MALLARMÉ , boemi cu vieți nesfinte,

Mari simboliști cu stiluri noi, voi genii plini de fler,

Luceafărul nu v-a urmat; v-a admirat cuminte,

Cum admira pe LI TAI PE cu „Gândurile-n noapte”,

Pe geniul EDGAR POE, cu-n „Corb” născut din opiu și-alcool,

Pe PUȘKIN cu „Rusalka” lui, pe RUMI, mare-n „Rubayyate” -

Mihai pe toți îi cunoștea, stimându-le-al lor rol.

Atât de tare l-a aprins cititu' -acestor barzi,

Încât ajunse-a scrie-ades în limbi de flori de crâng

Care prin cânt de primăveri visează crengi de brazi,

Și-atunci toți codrii carpatini doinesc prin vers și plâng.

Fără să vreți, voi Epigoni, o forță-n plus i-ați dat.

De-aceea unde-apare el, țâșnesc din stânci izvoare;

Pe unde pasul i-a trecut, totul s-a-nnobilat -

Și-astfel Luceafăru-a schimbat opera lui în Soare!

*) „Cale-ndelungă la vale, la deal și cotiș și de-a dreptul” (vers celebru în antichitate pentru muzicalitatea lui, citat în limba elină din „Iliada” lui Homer, în traducerea lui George Murnu, cântul XXIII, versetul 110.)

Glen Ellyn City, 14 dec. 2020