Poezie

Fereastra lumii

1 min lectură·8 august 2020

Mediu

Azi, pentru-ntâia oară,-am deschis Fereastra lumii -

Priveliștea mi-e largă, trecând de orizont:

Văd un film lung ce curge-n color și-n șarul humii,

Cu scene cotidiene, de groază și de-afront...

Simt cum se răscolește umbra simțirii-n mine

Și cum se cizelează imagini de contrast,

Când le notez cu slove italice și-aldine,

Înfățișând realul cum e: complex și vast!

Departe-n bolți de-arcade, pe-aprinsul aurorii,

Unde-n plutiri se scaldă lăstuni și ciocârlii,

Toate slăvesc Cerul și-adugă-n plus splendorii

Un imn de pace sfântă în zările-azurii.

Aici, mai jos, în juru-mi, e mai puțină pace;

E-o lumen frământare dorind doar voluptăți -

Vulcan plin de conflicte cu foc de uri vorace,

Și-așteaptă-o declanșare ca și în alte dăți.

Ce-i de făcut? - se-ntreabă lumea din vremi nebune,

Când „șefii”-i bagă-n turme după ce tot le-au luat...

Ce să le spun? N-am sfaturi, decât o rugăciune,

Iar eu mi-nchid fereastra, trag storul și-am plecat !

Glen Ellyn City, 7 aug. 2020

001.507

Cristian Petru Balan. “Fereastra lumii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14148846/fereastra-lumii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.