Poezie

Cartea de identitate

1 min lectură·6 august 2020

Mediu

Amurgul meu sunt zorii ce-aprind noi răsărituri,

Străluminând magia tărâmului de vise -

Victorios și straniu, cu răscoliri de mituri

Ori cu ecouri demne și treceri interzise.

În zborul lung prin lume, târâș sau la-nălțime.

Sădisem „Pomul vieții”, iar azi e plin de rod:

Am grele crengi cu fructe care sunt dulci, sublime,

Și altele amare; doar viermi grețoși le rod.

Cu-aplauze sau sudalme, eu mers-am înainte...

Nicicum vreo barieră nu-mi smulse-al meu avânt

Chiar de-mi loviră capul și inima fierbinte,

Slăvit-am Libertatea și Adevărul sfânt !

Minunea tinereții mi-a tot fugit din vine,

Dar azi înțelepciunea mi-e mai de preț ca ea,

Căci Universul vast îl simt intrat în mine,

Încât întreaga lume e-o mică umbră-a mea !

În caz că-i doar părerea ce mi-a dictat-o știința,

Vă spun că-nțelepciunea mi-a dat-o Dumnezeu,

Pe care unii-L neagă, dar le repet sentința:

„MAI SIGUR EL EXISTĂ DECÂT CĂ EXIST EU !...”

Glen Ellyn City - 5 aug. 2020

001.349

Cristian Petru Balan. “Cartea de identitate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14148810/cartea-de-identitate

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.