Poezie

Somnul căprioarei

(Poezie pentru copii)

2 min lectură·15 aprilie 2020

Mediu

Sub teiul din pădure ningând flori peste ea,

Dormea o căprioară ușor încolăcită.

Pe-o ramură din vârfuri un cuc solfegia,

Iar o privighetoare-i doinea prin crengi pitită...

Pădurea-ntreagă-i cântă cu zvon de glasuri dulci

Ca-n orice-amurg al zilei cu cerul sângeriu

Când boarea caldă-a serii te-ndeamnă să te culci,

Iar căprioara doarme cu-n somn deloc târziu.

Sub botișoru-i moale sunt roșiatici flori

Scăldate-n roua serii pe patul verde-al ierbii.

Pare-un copil în leagăn, cu-n somn fără fiori,

În timp ce jos în vale se-aud boncănind cerbii.

Acoper-o, Tu Doamne, că-n noapte-i va fi frig,

Chiar dacă luna-ncearcă la ea să se strecoare.

Miresmele din juru-i nu-i vin cu vreun câștig,

Dar poate-un vânt mai rece-o trezește pe picioare.

Spre zorii dimineții apare-un căprior -

Demult o căutase și-acum, dac-a găsit-o,

El s-a lungit alături lingând-o cu mult dor,

Iar soața lui tot doarme. Deloc nu se trezește.

Atunci el brusc tresare, cu coarnele o-mpinge

Și răsturnând-o-i vede pe piept trei răni severe...

Din ele răsărise un râuleț de sânge.

Cumplit se speriase și a-nceput să zbiere.

Ecoul disperării se repeta în valuri,

Stoluri de corbi prădalnici deasupra se roteau -

Se-ntunecase zarea peste-ntristate maluri,

Pădurea amuțise, izvoarele plângeau.

Un trăznet se aude și o furtună-ncepe...

Cad lacrimi mari de ploaie pe căprioara-ntinsă.

Tot codrul intră-n zbucium ce nu-l mai poți pricepe -

Întreaga fire-n preajmă de jale e cuprinsă!

Glen Ellyn City, USA - 15 apr. 2020

001.303

Cristian Petru Balan. “Somnul căprioarei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14146124/somnul-caprioarei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.