Poezie

Amăgiri

1 min lectură·23 octombrie 2018

Mediu

Știai că privirea-mi însetată de frumos

ți-a deschis pe furiș temnița sufletului?

Imediat, din galaxia gândurilor abia întrezărite,

s-a ivit îngerul tău păzitor

care mi-a orbit o clipă vederea,

să nu-ți pot distinge niciuna din restul supremelor spirale

ale Prinosurilor tale mărețe:

nici plenitudinea sufletului filtrat prin oportunități divine,

nici izvoarele săruturilor viitoare încă neîmpărțite,

nici inocența din tine a grădinilor de crini,

nici susurul ascuns al izvoarelor de lacrimi

și nici portalurile aurite ce te conduc spre Paradis

Nimic nu-mi fusese clar..

Fulgerător, eu, totuși, le-am văzut pe toate în clipa următoare

și chiar atunci, parcă înțelegătoare, tu mi-ai zâmbit drăgăstos,

ai întins mâna să mă mângâi,

mi-ai atins puțin fața,

dar repede te-ai răzgândit,

apoi ai fugit, ai fugit,

ai fugit...

GLEN ELLYN, USA- 22 oct. 2018

001.835

Cristian Petru Balan. “Amăgiri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14132668/amagiri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.