Poezie

Aspirație divină

2 min lectură·11 octombrie 2018

Mediu

Cristian Petru Bălan

ASPIRAȚIE DIVINÃ

Dacă, într-adevăr, iubirea în lume ar prevala regină,

atunci ai vedea pretutindeni pe toți oameni doar zâmbind fericiți,

căci ei ar fi mai frumoși decât sunt acum...

Niciunul, niciodată, nu s-ar naște cu chip urât;

întristarea și durerea ar fi ciudățenii neînțelese de nimeni,

florile și mieii ne-ar imita suavitatea și blândețea

văzându-ne aura luminoasă și fascinantă

iradiind continuu din trupul nostru

precum luminile cerești din inima galaxiilor,

iar noi am avea parfumul florilor,

fiecare mai diferit, dar fiecare la fel de îmbătător.

Unii cu alții am face schimb frățesc de complimente ori de blândețe caldă -

și chiar necunoscuții ni s-ar părea străvechi și buni prieteni...

Oriunde am merge, ni s-a părea că suntem acasă,

orice loc ni s-ar părea casa noastră.

Lacrimi ar fi, cu siguranță, și atunci,

dar ar fi numai de bucurie și de emoțiile supraiubirii;

n-ar exista deloc teama de moarte,

fiindcă ne-am continua trăirea dincolo de timp

și nu ne-am zice niciodată „adio”, ci cu zâmbetul pe buze,

ne-am spune doar „la revedere!”,

căci n-ar fi o despărțire definitivă,

ci o binemeritată mutare dintr-o cameră princiară într-un palat regal,

unde, la intrare, o Ființă mai strălucitoare decât soarele

ne-ar îmbrățișa fierbinte,

apoi ne-ar pune pe cap o coroniță deosebit de prețioasă,

în timp ce un mare cor și o perfectă orchestră invizibilă

am auzi cum ne întâmpină cântând:

„Bine ai venit, ființă iubită și cu drag așteptată!”

GLEN ELLYN, 10 oct. 2018

002.016

Cristian Petru Balan. “Aspirație divină .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14132305/aspiratie-divina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.