Poezie
Pentru ce trăim?
1 min lectură·
Mediu
Am vrea ca universul profund să-l contemplăm
Privindu-l de pe-o culme, aflați în vârful ei
Atunci când asfințitul cu drag îl admirăm,
Când soarele se culcă cu raze de polei.
Pe cer, înalta boltă se umple-ncet de stele
Și-apoi apare luna stârnind privighetori.
Lăsați-vă tot gândul să fie plin de ele,
Umpleți-vă tot trupul cu-așa sfinte splendori...
Fără să vrem, natura ne-ndeamnă să gândim;
Totul devine cuget cu tainice-ntrebări:
Care-o fi rostul vieții? și PENTRU CE TRÃIM?
Aici, pe vârf, răspunsul se pierde-n vaste zări...
De-aceea, drept ar fi să nu ne-ntoarcem jos,
Decât găsind răspunsul și-o bună rezolvare,
Cu totu-adevărată și cu real folos
Celor ce vor soluții deplin liniștitoare...
Glen Ellyn, 11 aprilie 2018
012.813
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “Pentru ce trăim?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14124022/pentru-ce-traimComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Când gândurile întreabă „pentru ce trăim’’, „cugetul’’ le oferă răspunsurile adecvate și pertinente.