Poezie
Ogorul
(sonet)
1 min lectură·
Mediu
Râuri de flori, iubire, râuri de dor și vise,
Cascade lungi de lacrimi, multe-am uitat de-au fost
Și nici să le-amintec nu are-acum vreun rost,
Căci zâmbet trist sunt toate din zise și nezise.
Suave patimi calde acum au gust anost,
Iar fluturi de lumină ce inima-i primise,
În alte temple mândre își află adăpost,
Zburând spre alte ceruri cu porțile deschise...
O lacrimă de aur căzută, cred, din stele,
Luceafărul de seară mi-aprinde pe furiș -
Jar blând mocnind sub ghețuri și sub zăpezi rebele:
Sunt raze cântătoare sclipind prin luminiș,
Ce vor să-ntoarcă timpul cu rădăcini fidele,
Dar eu-s ogor cu holde gata de seceriș...
10 sept. 2017
012.284
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “Ogorul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14112984/ogorulComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Toate ’’zise și nezise’’, văzute și nevăzute, înțelese și neînțelese, bune și rele, sunt un ’’zâmbet trist’’, ’’patimile calde’’ au fost îngropate ’’sub ghețuri și zăpezi rebele’’ și au căpătat un ’’gust anost’’, plin de amărăciune, iar ’’timpul’’ își ramifică ’’rădăcinile’’ într-un om dezabuzat, debusolat și confuz.
0