Poezie
Ascensiune
(sonet)
1 min lectură·
Mediu
Te caut cu-nsetare ! Cu teamă necuprinsă...
Lumina ta e-un cântec din codri arși de dor;
Te-aduc din vis, din sânge, din unde de izvor.
Prin galaxii de glorii, te-nalț în mine-aprinsă
Ca mugurii din cetini vibrând îmbătător...
Și fluturi mici din ierburi zbor pe câmpia-ntinsă,
Părând că toți te-așteaptă să fii de ei atinsă
Când îngenunchi spre ceruri cu chipul rugător...
Nu mă lăsa s-alunec sub gândul meu de ceață,
Sub stânci de nepăsare ce m-au strivit din greu
Cu licăriri de clipe răscolitoare-n viață,
Ci-arată-mi, la răscruce, un drum al tău și-al meu,
Să trecem de-ntuneric cu dulcea ta povață -
Și-atunci prin zări sui-vom mai sus de curcubeu !
31 aug. 2017
001.596
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “Ascensiune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14112507/ascensiuneComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.