Poezie
Prin inima-n furtună...
(sonet)
1 min lectură·
Mediu
PRIN INIMA-N FURTUNÃ...
(sonet)
Prin inima-n furtună de flăcări în cascade,
Prin focul dens de doruri arzând neiertător,
Din vis în vis, speranța renaște-n orice dor,
Zvâcnind spre cer candidă, de unde iarăși cade.
Și-atunci mi-apari în gânduri - contur tremurător
Și lacrimi ne-nțelese îmi izvorăsc din sânge,
Și-n jurul meu natura cu-o ploaie tristă plânge,
Și vântul toamnei smulge potop de frunze-n zbor...
Te chem din flori, din piatră, din cețuri și izvoare,
Dar ți-am găsit făptura prin vene că-mi pulsai,
Și te-am schimbat în cântec, în rime și-n culoare,
Sau în maree caldă cu scânteieri de rai.
Priveliștile vieții mi-au fost covârșitoare,
Dar, dintr-un nor, un trăznet căzu chiar pe-al meu plai -
Și... m-am trezit din visul iubirii-amăgitoare !
002.348
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “Prin inima-n furtună....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14081446/prin-inima-n-furtunaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.