Poezie
Urmează-mă, sunt lațul...
(sonet)
1 min lectură·
Mediu
URMEAZÃ-MÃ, SUNT LAÞUL...
Urmează-mă, sunt lațul de foc care te-ncinge
Cu scânteieri de rouă din policrome flori !
De ce nu-i simți dogoarea născută din candori?
Chiar dacă sunt departe, căldura mea te-atinge...
Nu simți că sunt cu tine prezent prin dulci fiori
Care-ți mângâie trupul, dar asta te convinge ?
Căci visul tău e-n stele sau risipit prin nori
Iar eu te-ajut cu grabă himerele-ați respinge...
Urmează-mă! Tu nu vezi că-mi umpli universul?
Că numai al tău nume e-n fiecare vers ?
Că roi de filomele-mi repetă dulce versul ?
Tu-mi ești, de la o vreme, baladă și eres...
Privește-mă din fugă sau încetează-ți mersul,
Căci tu-mi decizi de-i viață, suire sau regres !
001.190
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “Urmează-mă, sunt lațul....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14078862/urmeaza-ma-sunt-latulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.