Poezie
Psalmii biblici (1-5) în versuri
5 min lectură·
Mediu
Psalmul 1
1. Ferice de omul ce nicicând se duce
La sfat cu cei răi, scormonind în sorocuri;
El nu stă-n păcatele lor, la răscruce,
Și nici nu stă-n jilț cu cei plini de batjocuri!
2. Ci-n Legea cea Sfântă-și găsește plăcere;
El cugetă ziua și noaptea la Lege!
3 El este ca pomul ce veșnic nu piere
Pe lângă-un izvor răsădit, rod să lege;
Iar rodul și-l dă totdeauna la vreme,
Frunzișul cel verde nicicând nu pălește.
La fel e și cel ce de Domnul se teme:
El tot ce va-ncepe, cu bine sfârșește.
4. Dar oamenii răi vor avea altă soartă:
Ei sunt ca o pleavă ce-o spulberă vântul.
5. În Ziua Dreptății, când nimeni nu iartă,
Privi-vor în jos cum i-nghite pământul.
La fel, păcătoșii pleca-vor privirea,
De stau la sobor cu cei drepți împreună.
6. Căci drepților știe-le Domnul menirea,
Iar răii iau calea pieirii ca bună.
Psalmul 2
1. De ce-apare-n neamuri așa-ntărâtare?
Încât stau în cuget cu lucruri deșarte?
2. Și domni și-mpărați peste-atâtea popoare
Þin sfat împreună și-un plan fac aparte,
Luptând contra Domnului cu-atâta orbire,
Luptând contra Unsului Său pe vecie,
3. Zicând: "Hai să rupem aceast-alipire,
De lanțuri divine, scăpare să fie!?"
4. Dar Cel ce măreț șade-n ceruri, zâmbește;
De truda lor proastă oricând joc își bate.
5. Apoi, în mânia Lui, vajnic vorbește:
Băgându-le groază și-urgie în spate.
6. Și-astfel le dă sfatul, să știe oricine:
"Aveți pe-Împăratul: Mi-e Fiul, Mi-e Unsul;
Pe muntele Sion L-am uns pentru Mine!
De-aceea Pământul s-asculte de Dânsul!"
7. Iar Unsul răspunde: "Această poruncă
Vesti-voi oricui, fiindcă Domnul îmi zice:
Tu ești Fiul Meu, din veci născut încă;
8. Tu cere-Mi și-Þi dau orice lucruri promise,
Noroadele lumii și țările toate,
9. Cu-n fier, drept toiag, Tu le sfarmi ca pe oale".
10. De aceea, 'mpărați, voi să fiți cu dreptate,
Voi judecători - cu legi imparțiale!
11. Pe Domnul cu frică slujiți-L, să știe;
Și fiți bucuroși, tremurând de-a Sa forță,
12. Cinstindu-L pe Fiul, să nu se mânie
Pierind de urgia-I, arzând ca o torță.
Ferice de toți ce-n El cred pe vecie!
Psalmul 3
1. Doamne, ce mulți vin vrăjmași să mă-ncline!
Ce gloată-n revoltă mă-mpresoară acuma!
2. Ce mulți sunt aceia ce zic despre mine
"Nici Domnul nu-l scapă, ci moartea lui numa'!
3. Dar Tu, Dumnezeu, îmi ești scut de scăpare,
Tu ești slava mea, și-mi susții a mea frunte.
4. Mă-nalță iar Domnul că-L strig cu tărie
Și El îmi răspunde din sfântul Său munte.
5. Mă culc și adorm și mă scol fără teamă,
Căci Domnul Mi-e sprijin când mii mă-mpresoară
6. Și-s mii, zeci de mii de noroade de seamă,
7. Dar strig: scoală, Doamne, mă scapă Tu, iară!
Căci Tu, pe obraji, bați vrăjmașii în pripă,
Zdrobindu-le dinții-nrăiților firii.
8. La Domnu-i scăparea în orișice clipă,
Poporul e-al Tău; Tu redă-l proslăvirii!
Psalmul 4
1. Răspunde-mi când strig, Dumnezeu al candorii,
În larg Tu mă scoate când sunt la strâmtoare;
Ai milă și-ascultă-mi Tu ruga-adorării!
2. Cât timp lumea-mi calcă slăvirea-n picioare?
Cât timp mult iubi-veți voi deșertăciunea,
Umblând cu minciuni precum cel ce bârfește?
3. Să știți voi că Domnul îmi dă iertăciunea
Atunci când m-alese ca om ce-L iubește.
Iar El mă aude strigându-L fierbinte.
4. Temeți-vă-n tremur, fugind de păcate,
Spuneți-vă-n gând aceste cuvinte
Atunci când în pat luați tăcerile toate.
5. Cu-ncredere-n Domnul, dați jertfe ne-atinse.
6. Când mulți fericirea se-ntreabă cum vine,
Eu zic: "Ea răsare din raze nestinse,
Din Fața Ta, Doamne! Trimite-o spre mine!"
7. Tu-mi dai bucurie în suflet, mai multă
Decât au ei rodul de grâu ori de vie.
8. Eu dorm liniștit, căci Domnul m-ascultă,
Și numai Tu, Doamne, îmi dai tihnă vie.
Psalmul 5
1. Apleacă-Þi urechea la ce spun, Părinte!
2. Grăiesc în suspine și-Þi strig, Împărate
Și-al meu Dumnezeu, căci mă rog eu fierbinte;
3. Ascultă-mi Tu glasul în zori minunate,
Când e dimineață, mi-ndrept rugăciunea
Spre Tine, o Doamne, și-aștept pietate,
4. Căci Tu nu ești Domn cărui răul să-I placă,
Nu stau lângă Tine nici răi, nici fățoșii;
5. Nebunii în preajmă-Þi n-apucă să-Þi treacă.
6. Urăști făr'delegea, zdrobind mincinoșii;
7. Dar eu, de te-nduri, îți intru în casă
Și-n Templul Tău sfânt mă-nchin cu sfială...
8. Îndrumă-mă-n calea-Þi ce-o știi luminoasă,
Ferit de dușmani, fă-mi Tu calea o coală,
9. Căci totu-i minciună în strâmba lor gură;
De mari răutăți li-i inima plină;
Mormânt li-i gâtlejul, căscat pentru ură,
Vorbirea lor blândă li-i falsă, meschină.
10. Lovește-i, o Doamne! Cu vină-i socoate,
Prin sfatul ce-l dau, tot prin el fă-i să cadă!
11. Trântește-i în stivele lor de păcate,
Căci ei contra Ta se răscoală grămada!
12. Atunci cei ce-n Tine se-ncred cu tărie
Mai veseli vor fi sub a Ta ocrotire.
13. Doar Tu ești pricina de-a lor bucurie,
Căci Tu îi glorifici cu-n scut de iubire
Și Tu îi înconjuri cu-a milei tărie.
AMIN.
002.536
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 818
- Citire
- 5 min
- Versuri
- 118
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “Psalmii biblici (1-5) în versuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14017651/psalmii-biblici-1-5-in-versuriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.