Poezie

Mielul

(Din ciclul \"Poezii pentru cei mai buni copii\")

1 min lectură·24 octombrie 2010

Mediu

Venise tata într-o bună zi

Cu-n pui plăpând de oaie la spinare.

Era drăguț, cu mițe alburii,

Și sta cu ochi-ntredeschiși, în soare.

Iar noi copiii-n jurul lui ne-am strâns

Și fiecare l-am drăgălășit...

Mieluțul blând chema cu glasul stins

Și-i sărutam boticul ruginit.

În zile calde, vesel, pe tăpșan,

Ce fericit zburda pe lângă noi!

De școală, cărți ne-ai fi vorbit în van:

Atunci mai preț puneam pe miei și oi.

Dar într-o zi, a fost adus un om

Care ținea-ntr-un ziar ceva lucios...

Rânjea șiret și rău duhnea a rom

Și-acesta-ntinse grabnic mielul jos.

Mieluțul, calm, privea în jur naiv,

Apoi închise ochii, parcă așteptând...

Când l-am văzut, strigarăm spre bețiv,

Dar iarba el, cu-n gest, roși curând.

Și câinele lătra și scheuna legat,

Găinile-alergând cotcodăceau,

Și soarele în nori s-a pituat,

Iar oile vecinilor zbierau.

Cu fața-ascunsă-n palme, am fugit

Spre fundul curții să jelesc prelung.

Plângeam cu capu-ntre genunchi chircit

Și scena jertfei nu puteam s-alung...

Și-am stat așa pân\' la lăsatul serii,

Sub cer roșit de sânge și păcate,

Iar mielul blând, abandonat durerii,

Îl simt și-acum sub pleoape cum se zbate.

003.445

Cristian Petru Balan. “Mielul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/13958276/mielul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.