Poezie
torid
1 min lectură·
Mediu
Ridica piatra asupra-mi!
Acolo, unde te-am visat,
Blugii tai verzi se transformasera in prosop
Si mi-am sters
Cu ei
Fruntea asudata de goana in care alergai
Dupa visul meu.
Sa-l prinzi.
Sa-l strangi in brate.
Sa-l saruti pe rever.
Sa-l pui in rama.
E visul meu,
In care te visam
Cu stralucirea umerilor tai goi, bine-nteles,
Calcandu-mi peste begoniile ofilite,
Peste brazii ninsi,
Peste orologiile medievale,
Peste semafoarele adormite,
Peste spatiul virtual,
Peste spatiul vital.
Visul meu este absurd, cum absurd sunt cand spun c-am visat.
012.138
0
imi place curgerea poeziilor tale, si aici imi place foarte mult pasajul final (mai ales ultimele trei versuri, acea alaturare \'spatiul virtual\'/\'spatiul vital\').