Poezie
Crâmpei de fatalitate
1 min lectură·
Mediu
Am fost nisip sub talpa tristeților tale profunde
Și trăiam în urmele concentrice de plâns,
Așteptând cu disperare un val să mă inunde
Prin dorurile-n care tardiv te-am descompus.
Am fost un pescăruș rănit de-nsingurare
Pe plaja înghețată neomenesc de crunt,
Dar te-ai dovedit miracol, steaua mea de mare,
Alăturându-mi-te destinul să-l înfrunt.
Sunt ninsoarea florală a universului candid
Prin care tu alergi cu brațele deschise
Spre ușa temporală de după care-nchid
Trădări, dezamăgiri, și răni de mult închise.
002.564
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Neagu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 79
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat