Poezie
Murind în plină toamnă
1 min lectură·
Mediu
Iubita mea adu-mi un pled
Să-mi învelesc gândul nomad,
Ce mă determină să cred
Că-n dragoste de tine ard.
Bruma tristeții autumnale
Ne-a prins în ace visele mute,
Croindu-ne chipuri temporale
Din stări nostalgice, absolute.
Aburul șoaptelor pătrunde-n tăceri,
Rănind amintiri rămase pustii
În frigul din care, tu poți să mai ceri
Atâtor ani, să ne transforme-n copii.
Și parcă o moarte se întinde pe pâine
Spre a ne fi servită la micul dejun...
Prin cețuri urlă a toamnă un câine
Și abia înțeleg cât sunt de bătrân.
Cărunta mea, s-a înnoptat de ziuă;
Aprinde lumânările a toamnă,
Și macină-mi vinovățiile-ntr-o piuă
Că plec... Nu știu, dar cineva mă cheamă.
002.897
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Neagu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat