Poezie
Copil asupra părintelui
1 min lectură·
Mediu
Motto:
"Pe cine-am ferit de foc,
Azi în cas` nu-mi face loc,
I-am dat dumicat pe gură
Azi mă scuipă și mă-njură..."
(vechi cântec popular)
*****************************************************
Închipuiți-mă un bătrân umil,
În care sufletul plânge nedreptatea
Prin lovitura dată de propriul meu copil...
Ah! ce număr de telefon are moartea?
Copile, sufletul în mine suspină,
Iar durerea ce o port tu nu o simți
Vei afla însă, că există o lege divină
În mâna Dumnezeului ocrotitor de părinți!
Sunt pe punctul de a păși în vidul însumi,
Sunt un Flaubert ce își zidește singur închisoarea,
Departe de infernul efervescent al acestei lumi
Unde, resemnat îmi asum autocondamnarea!
Vei mai veni -poate- să izbești în rănile cărnii,
En triplais amaxitois urmând să fiu asasinat
Precum Laios; dar tu, executant de false mătănii
Nu vei scăpa nejudecat.
Primii pași, primele rostiri;
Ce mândru eram că te-ai născut...
Mi-e dor să te dezmierd copilul meu din amintiri,
Chiar dacă sunt așa bătrân, așa umil, așa tăcut.
001.748
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Neagu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 162
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat