Poezie
Doru Popovici
Dedicată lui Doru Popovici, elev al lui Jora și Andricu, muzicolog de renume, Comandor de Italia
1 min lectură·
Mediu
O icoană veche de lemn afumat
La care, candela mai stă aprinsă
În casa nopților cu îngeri din Banat,
Îmi reconfirmă rădăcina bine prinsă
De pulberea osemintelor sacre
Prin care, spre foaia verde,
Se emit incantații din susur de ape.
Bunii mei...
Sunt suferind al luminii sfârșite
Sau al începuturilor de Infern,
Smerit compozitor de vise pierdute
Menit pe portativul vieții să le aștern.
Mă văd condus la masa zeilor cu liră
De către Jora și Andricu, în formula:
Gesualdo da Venosa, Lully, Purcell,
Iar slăbiciunile față de voi se deconspiră
Prin eufonia imnului rebel.
Sunt... Doru Popovici!
Autor și personaj al frescei byzantine
Și-mi este frig în triptic bacovian
De-atâta melos...Ah! Fagotul,
Plânge odată cu mine
În tumultul fortissimo de pian!
Mă dor viorile, vibrând extazul
Propriei mele ființe,
Iar în oglindă privind, îmi pipăi obrazul
Pălmuit pe nedrept de atâtea sentințe.
Sunt ostenit de toate cele grele,
Și cât de mult privesc de-aici, -în urmă-
La pasiunile și decepțiile mele,
Descompus sub stratul gros de brumă.
O icoană veche de lemn afumat
Mi se oglindește-n lacrimile serii
În chip de Maică, și rugă de-nălțat
Peste orice tensiune a durerii...
002.260
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Neagu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 191
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat