Poezie

Durerea de tine

1 min lectură·28 august 2009

Mediu

Am obosit de-atâtea întâmplări,

Iar calea vieții mi s-a-ngustat prea mult

Coexistând în replici și ample remușcări

De tot ce-am fost, cum astăzi nu mai sunt.

Odaia mi-i strâmtă iar versul mă doare,

Încerc să m-adun spre a fi total;

Prin fereastră însă, tânjind după soare

Văd mugur târziu ce moare pe ram.

Mă văd pe mine întârziat, sosit

Când tocmai tu plecai, și-abia te-am atins...

De gât, o gheară mă strânge cumplit

Printre secate lacrimi și sufletul ucis.

Biciuie ploaia-n șuierat de vânt

Fereastra, prin care îmi cer adăpost

Gânduri cu tine, gânduri de demult

Doamne, și ce plouă peste tot ce-a fost!

Aș vrea să-mi vii furtună cu fulgere în mâini,

Cu stele-n priviri și trup de vânt,

Cu sâni de nor, tulburător de plini,

Ca să mă dai pieirii nocturnului sărut.

Aș mai vrea iubito să-mi fii noapte bună

La insomniile hulpave de vis,

Sau fii mai bine ploaia nebună,

Și stinge-mă-n acceptul nepermis.

023.793

Cristian Neagu. “Durerea de tine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-neagu/poezie/13903787/durerea-de-tine

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

O poezie obsedant de frumoasa! Am simtit-o cu placere!
Felicitari!
Numai bine!

Mulțumesc dragă Loredana; poezia mea respectă \"dictarea sufletului.\" Mă bucur că ți-a plăcut. Cu doriri de bine.