Poezie
Depărtările de noi
1 min lectură·
Mediu
Ce trist e orizontul limpezit de ger
Și ce mâhnire-adâncă a-nghețat pământul...
Cu dor de primăvară-vară sunt un copac stingher,
Și cât pustiu prin ramuri îmi strecoară vântul!
Din rana neclintirii și-a gândului de tine
Sângele solar vibrează hemoragic.
Doare, curge, îngheață,... și revine
Tensiunea tumultului zadarnic.
Mi-e dorul de tine povară dureroasă,
Răsfrânt către ceruri îți mai dezmierd chipul...
Ah! Refrenul doinei mă menține-n transă,
Respirând iubirea ce n-a șters-o timpul.
Pe lângă mine văd urme de pași prin zăpadă
În sensul opus imobilității mele,
Și cristaline sfere au pornit să-mi cadă
Pe trunchiul istovit, din ramurile-gene.
002.218
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Neagu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Neagu. “Depărtările de noi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-neagu/poezie/13903500/departarile-de-noiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.