Despre Jim, prietenul meu imaginar din copilarie
„o cârpă e umeda dacă mai are măcar o picătură de apă în ea. altfel, nu trebuie să te chinui să o mai storci...” Făcând echilibristică pe muchea unui balcon neacoperit încă în
Când ești departe
Când ești departe mă hrănesc cu imaginea ta pe care am depozitat-o în minte ca într-un seif cu o singură cheie. Aș vrea să ningă toată noaptea peste orașul nostru și să se transforme până
Căutare
Căutare Deasupra cer. Dedesubt cer. Sunt un cal care zboară Între două ceruri. Sunt un cal frumos, Alb ca spuma laptelui, Cu coamă deasă și falnică. Dacă aș fi fost pe pământ Sigur aș fi
Pe vremuri
Pe vremuri, păsări mari odihneau pe garduri. Acum scrutează orizontul de pe pervaze, de pe antene colective... Bunicul îmi spunea că odinioară pe spațiul verde unde se joacă copiii treceau
Și-mi este foarte frig de blocurile gri
Și-mi este foarte frig de blocurile gri Și-mi este foarte frig de blocurile gri, - Colorați-mă, colorați-mă, îmi stigă-n timpan blocul de vizavi, - Colorați-mă, colorați-mă, precum mulțimea
General
General Înainte de culesul strugurilor bunicul ne aduna pe toți ca un general ce vorbește ostașilor înainte de bătălie, distribuindu-ne strategic printre rândurile de viță. Eu Eram Marc
SRL de amintiri
SRL de amintiri Tatăl meu umblă mereu cu buzunarele pline de amintiri. Le vinde ieftin în parcul orașului. Pe un zâmbet... Tatăl meu umblă mereu cu buzunarele pline de
Amintiri din copilăria tatălui meu
Amintiri din copilăria tatălui meu Ce lung e drumul spre casă… Și pietrele din pavaj ce ascuțite! Iarba-i tăioasă, cărările ocolite, Dar mă așteaptă acolo, mama la masă… Calc pe podul de
Să nu uităm să lătrăm…
Să nu uităm să lătrăm… Hau, hauuuuuuuu! Să urlăm prieteni împreună la luna asta grasă și plină de ea galbenă de atâtea excese bahice... Hau, hauuuu, să lătrăm măcar noi, prieteni, câinii
Ardere de tot
Ardere de tot Eu mă gândesc în fiecare zi la pomu-n care a înflorit iubirea noastră, și sper că tu ai să revi cu o privire frunza să-i vopsești din verde în albastră... În spațiul verde și
Maraton
Maraton Se umpluse stadionul de ambulanțe și de doctori care alergau dezorientați neștiind la care rănit să alerge primul. Se umpluse stadionul de atleți morți, spectatorii urlau și plângeau
Planeta ciudată
Planeta ciudată Alergam de ceva timp după ea când un copac invidios îmi puse piedică. Ce planetă ciudată născusem din această cădere! Inimile noastre erau soare și lună pentru jungla
Odă
Odă Te-am iubit atât de fierbinte, am fost sclavul tău cel mai cuminte! Am fost pară zemoasă când îți era sete, am fost vin spumos când zeița voia să se–mbete ! Te-am iubit atât de
Copacul ciudat
Copacul ciudat … atunci mi–am îngropat sentimentele la rădăcina unui copac. Plimbându–mă cu femeia care mă iubește, în pădurea care îi place, ne–am oprit în fața unui copac care o
Închide, Doamne, robinetul
Închide, Doamne, robinetul Îmi plouă în casă de parcă n–aș avea patru etaje deasupra și apa-mi curge în cap ca șuvoiul unui duș și-mi intră printre firele de păr și neuronii îmi fac
Dintr-un prost obicei
Dintr-un prost obicei nu reușesc să-mi aduc aminte decat lucrurile frumoase. Am o prietenă în fiecare cartier al orașului. După despărțire, îmi aduc aminte cu nostalgie de blocul în care
Aleea din parc
Aleea din parc și banca din colț de fiecare dată când le văd mă pierd în detalii plictisitoare cum ar fi ochii tăi care aduc primăvara pe copacii cu frunze ofilite... ți-ai lăsat privirea
Când mirosea a colinde
Când mirosea a colinde, prima zăpadă îmi aducea mereu bunicii. Călcând apăsat, pe zăpada virgină, ca și cum ar dori să marcheze pentru infinit drumul ce ne desparte... Când mirosea a
Nostalgii printre peisaje urbane
Nostalgii printre peisaje urbane Azi, când plouă de trei ore, dacă ar privi orașul de sus, un confrate ar spune că urbea este cuprinsă de o angoasă spirituală, că ancestralitatea
Mereu mă intreb
Mereu mă întreb Mereu mă întreb ce s-ar întâmpla, dacă fericirea ar fi o pasăre. Ne-am cumpăra toți costume de vânători, câini dresați, puști, arcuri, praștii? Am ieși toți pe străzi la
Post-scriptum la o scrisoare nescrisă
Post-scriptum la o scrisoare nescrisă … acum trebuie să te las. Se apropie miezul nopții și pasărea aia Va ieși iar din casa ei din perete, Să-mi ciugule cuvinte și virgule… -Cucu, Cucu,
Vise într-un lan de mac
Vise într-un lan de mac Noapte născută din stoluri de ciori, Gânduri ciugulite din creiere coapte, Idei avortate se ascund, Ca niște cârtițe, adânc, în pământ… Piatra înflorise de cât te
N-ai să scapi!
N-ai să scapi! Al nopții gând fugar alergând prin grădina sufletului, inspiră frunze moarte, decupate în modele abstracte de îngerul care stă de planton, plictisit că i s-au terminat
Eu sunt Adam
Eu sunt Adam cu o coastă în plus, Eva îmi cântă din neființă melodii duioase încercând să mă adoarmă… Eu sunt Adam, mărul este doar o idee care se plimbă înnebunită pe o scară cu + și –
Absurdă singurătate
Vorbeam cu mine însumi și nici măcar nu mă ascultam. Cucul cânta, într-un loc unde pe vremuri fusese o pădure, plictisit, valul mării începuse să joace singur barbut, și juca atât de prost
Sentimente
Soarele iubea pătimaș Sticla ferestrei Undeva, pe-o cocoașă de uriaș Un deget iubea acul viespei. Creanga de tei mângîia O gleznă de cioară, Pescărușul duios săruta Briza cea caldă de
Aș reveni
Aș reveni la orice oră, la orice minut, la orice secundă, la orice cantitate de timp măsurabilă. Aș reveni fie de e zi sau noapte, aș reveni vara, primăvara, toamna, iarna. Dar de la
La început
La început a fost un gol de privire! apoi s-a născut EL, care începe acolo unde, de obicei, nu se sfârșește nimic... El era un ochi ce cuprinde tot, cu irisul verde când înmugureau
Intrebare
Ce-ar fi daca noi suntem aceleași jumătăți ale unui om care neavând ce face, într-o zi, s-a tăiat in două?
Ca o sopârla
Ca o sopârlă se intinsese femeia aceea pe trandafirul ce-mi ținea loc de inima, ofilit și întărit ca o piatra... Ca o sopârlă se intinsese femeia aceea și de cât privise cerul, noaptea se
Singur
Singur, în noapte stâlpii electrici îmi par niște bărbați ce stau liniștiți și fumează o țigară... Plouă. De parcă Dumnezeu știe că nu vreau să fiu singur și-mi dă picăturile de
Noaptea
Noaptea, Fac echilibristică pe cablurile de telefon. Noaptea calc cu pași atenți, cu un secol trecut agățat de umărul meu stâng și cu unul prezent din interiorul căruia zâmbesc
Dintr-o nostalgie extremă
Dintr-o nostalgie extremă Tatăl meu, dintr-o nostalgie extremă, cultivând grâu și porumb printre crăpăturile din beton. Capre, oi, cai și vaci, Păscând blânde gardul viu Din fața
