Poezie

Ardere de tot

1 min lectură·27 noiembrie 2005

Mediu

Ardere de tot

Eu mă gândesc în fiecare zi

la pomu-n care a înflorit iubirea noastră,

și sper că tu ai să revi

cu o privire frunza să-i vopsești din verde în albastră...

În spațiul verde și îngust

în care eu mă plimb cu pekinezul

văd urme clare dintr-o toamnă cu mult must

și imi aduc aminte până și botezul...

Încet, dispare totul, fără nici un cost...

Rămân doar cerul și pământul, asist fără putință

și, recunosc, mă simt cam fară rost,

căci a mea Evă-mi cântă încă din neființă...

Dar eu mă simt mult prea legat

de blocul ce a găzduit iubirea noastră

și-l construiesc din amintiri

și pun și flori în glastre la fereastră....

Și te așteptăm ca tu să vi, măcar la mine la fereastră,

și eu, și pomu-n care a înflorit iubirea noastră,

ca visele să-mi colorezi, iar pomului ce crește într-o glastră

cu o privire frunza să-i vopsești din verde în albastră...

002.558

Cristian Melesteu. “Ardere de tot.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-melesteu/poezie/152732/ardere-de-tot

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.