ce bine miroseau coroanele de mort
soarele
încălzea sicriul
și mortul și popa și ograda
soarele soarele soarele
colbul se ridica în urma adunării
care urma carul cu raclă
soarele
carne mângâind carne
sărutam un înger
pământ strivind pământ
mă împreunam cu o femeie
sufllare întâlnind suflare
te iubesc , i-am spus cenușei de sub mine
râul și-a luat haina cernelii
pe pod
în mijlocu-mbulzelii
un clovn venit de nu știu unde
dansa jongla și făcea tumbe
acum e singur
cu ochii umflați de plâns
își cere în genunchi
azi împăratul trenului
cu care eram rătăcitori
din ușa strâmtă a vagonului
ne-a mângâiat ocrotitor
trecu apoi prin fiecare gând
cuprins de o tristețe naltă
ne-a spus amar că în curând
plouă cu vomă îngerească
copiii morți nu vor să crească
iar tații li se usucă-n sodomie
iar mamele-s pierdute-n isterie
totu-i normal în lumea lor
atâta doar că crinii mor
ce oraș bizar și pustiit e trupu-mi firav
și nimic nu mișcă-n lungul străzilor
ce poartă teama-n glasul lor
care șoptește-n vânt de gheață
Lumină , Cale , Adevăr și Viață
doar spiritu-mi mai
( plângându-mi copilul nenăscut
ucis încă din burta femeii mele )
suntem atât de fericiți
când bem o bere împreună
eu râd cu voi
de dobitoci
de proștii ce nu știu trăi ca noi …
de cei
CS