Ascuns într-un cotlon,uitat de lume,prăfuit
Suflul meu coboară,spre visul șters,năruit
Privesc solemn dâra razei ce a fost...
Mi-a scăldat în patos,chipul cel anost
În mine se deșteaptă candele
În goliciunea văzduhului amenințat cu prăbușirea
Ne vărsăm privirile șterse ,umede și neajutorate
Confundând azuriul acoperișului lumii
Cu roșul ca de sânge al dionisiacului vin
Ce ne soarbe
Feticid-banal,dar trist
Plânge mut mîhnitul Christ
Pântece-cosmos edenic
Acum pusiu:e-ntuneric
Femeie-amurg de fecioară
Stârpește o povestioară
Prunc-martirizat precoce
Sufletul în Rai
Suntem cu toții artiști.
Autodidacți pictând zilnic propriul hău
puțin câte puțin cu măiestrie de călău.
Retușând zâmbetul fad al lui Charon
într-un portret ce pentru fiece om
poate îi este
Stau în frigul toamnei veștede
Și aștept înghețul cel din veci
Sunt singur, mă uit la soare și flirtez
Oare unde-a dispărut căldura de altădată,
ce lumina tristele fecioare?
Mă plimb prin
Într-o rece și tristă noapte de toamnă
Îmbrățișat de amurgul gândurilor
Un fior mă cuprinde-n a sa palmă
Mânjit de galbenul amintirilor
Necontenit plouă cu frunze pale
Închis într-o ceașcă de
O schismă îmi sfâșie suflul :
Mă zdrobesc reci cugete de marmură albă
Și mă surprind retorice zâmbete
De ludică fecioară
Călătoresc printre spini născuți din teamă
Ai unui glacial lotus
CV