Azur Bahic

În goliciunea văzduhului amenințat cu prăbușirea

Ne vărsăm privirile șterse ,umede și neajutorate

Confundând azuriul acoperișului lumii

Cu roșul ca de sânge al dionisiacului vin

Ce ne soarbe taina în prolifice clipe

De serenitate letargică : o liniște degustată de ea , abuzată de alții... ascună mie

Si asemeni acestei licori mirifice ce prin culoarea-i

prevestește ori viață făr de veci , ori somn lipsit de vis

Astfel cerul în al său amurg închide taina zilei ce zboară

spre noi toți... sau al sfârșitului ce se sfiește să apară ,

căci se amuză pe seama dreptei noastre credințe

în ... marele Nimic