cristea

Amintire Clipele se rostogoleau, Tipand fugeau, Nemasurate,usoare, neinvinse. La umbra lor,neagra si grea, Invatatoarea mea ,cu greu ,trudea. N-ai

ultimele au dansat hartiile,imbratisand amintirea brazilor umezi din padure.in musuroi cineva a dat cu piciorul.atunci au trecut ei ,in neprivirile lor.armata eroilor necunoscuti.inimi plutinde pe

ce ploi batrane ne spala inima de sange? ce sete mi-e de ochii tai, ce dor mi-e sa ma scald in ei! sufletul zvacnea, ceata se prabusea,l-acoperea.

Pot o clipa? mi-e atat de dor de tine! te rog,imi imprumuti o data ochii tai ?...pentru floarea aceea ...as vrea s-o vad la caderea noptii.Eu nu mai am.Cred ca nu m-ai recunaoste.Ce mai face

ascunde-ma in ochii tai! si moartea va veni si nu ma va gasi caci ochii tai vor straluci prea tare. cand triste toamne vor curge pe pamant, la tine-n ochi va fi

Vrei tu sa fie iarasi ieri? sa ne scaldam in rasarituri? sa ma aprinzi cu un suras si-apoi sa ard o noapte-ntreaga in bratele tale?

Era o dimineata mare,ca toate diminetile.Cuvintele i se agatau de creier,tragandu-l in toate partile.Atarna greu,ca un cap de urs mort.Zbura afara si arunca in primul cos de gunoi tot ce stia.

Ora de dragoste s-a terminat, povestile lumii ingheata la poarta, ranit de moarte,soarele, in rauri de-ntuneric se destrama. E noapte. Am sa omor

Din gandul stang am sa te rog la noapte sa imi fii izvor. Ia plansul cel mai ras din mine si fa-l la noapte-mparatie. Ia umbra toata de pe mine si-mbraca-ma la

Calatorie Din departari se auzi o voce grava: -Vezi planeta aceea albastra? - ..... -Vei calatori pe ea si iti voi da ,ca dar de drum,saptezeci de ani. Tu vei fi singurul