cristea

Ora de dragoste s-a terminat, povestile lumii ingheata la poarta, ranit de moarte,soarele, in rauri de-ntuneric se destrama. E noapte. Am sa omor

Pot o clipa? mi-e atat de dor de tine! te rog,imi imprumuti o data ochii tai ?...pentru floarea aceea ...as vrea s-o vad la caderea noptii.Eu nu mai am.Cred ca nu m-ai recunaoste.Ce mai face

Din gandul stang am sa te rog la noapte sa imi fii izvor. Ia plansul cel mai ras din mine si fa-l la noapte-mparatie. Ia umbra toata de pe mine si-mbraca-ma la

Vrei tu sa fie iarasi ieri? sa ne scaldam in rasarituri? sa ma aprinzi cu un suras si-apoi sa ard o noapte-ntreaga in bratele tale?

Era o dimineata mare,ca toate diminetile.Cuvintele i se agatau de creier,tragandu-l in toate partile.Atarna greu,ca un cap de urs mort.Zbura afara si arunca in primul cos de gunoi tot ce stia.

ultimele au dansat hartiile,imbratisand amintirea brazilor umezi din padure.in musuroi cineva a dat cu piciorul.atunci au trecut ei ,in neprivirile lor.armata eroilor necunoscuti.inimi plutinde pe

ce ploi batrane ne spala inima de sange? ce sete mi-e de ochii tai, ce dor mi-e sa ma scald in ei! sufletul zvacnea, ceata se prabusea,l-acoperea.

ascunde-ma in ochii tai! si moartea va veni si nu ma va gasi caci ochii tai vor straluci prea tare. cand triste toamne vor curge pe pamant, la tine-n ochi va fi

Calatorie Din departari se auzi o voce grava: -Vezi planeta aceea albastra? - ..... -Vei calatori pe ea si iti voi da ,ca dar de drum,saptezeci de ani. Tu vei fi singurul

Amintire Clipele se rostogoleau, Tipand fugeau, Nemasurate,usoare, neinvinse. La umbra lor,neagra si grea, Invatatoarea mea ,cu greu ,trudea. N-ai