Sunt un fir de nisip de pe plaja întinsă,
Udat sunt de valul mării fierbinți,
Călcat de piciorul cu talpa încinsă,
Rănit sunt de-o scoică cu tăișu-n dinți.
Încerc să mă înalț spre turnul din
Când doare tristețea și gându-i tăcut,
Când amintirea disecă iubiri din trecut,
Când lacrima-ți arde obrazul ridat,
Trezește din tine copilul uitat !!!
Când
În orhideele ce-ating albul luciului de piatră,
Găsesc roiul de cuvinte legănate într-un sens
Și răpun cu ele-n toi sufletul întors pe vatră
Înainte de-a sării în a jarului foc dens.
îngerii nu zboară, ei își mută doar cuibul
dintr-un plan mental în altul
rezonând același nivel de
vibrație înaltă,
aripilile lor sunt două
metafore
sudate și arcuite
într-o
