Poezie
Asa te simt.
2 min lectură·
Mediu
În orhideele ce-ating albul luciului de piatră,
Găsesc roiul de cuvinte legănate într-un sens
Și răpun cu ele-n toi sufletul întors pe vatră
Înainte de-a sării în a jarului foc dens.
Te sărut cu vorbe dulci izvorâte din leandrul
Ce-a șoptit urechii mele rătăcite prin infern,
Că ai fi un soi de înger, ai venit să iei amarul
Poposit în a mea haină, uitat-am eu de ce-i etern.
Te ating cu-a mea privire mângâiată de o frunză
Ce-a plutit în zarea mea răsturnată de un dor,
Era singură săraca, rătăcea sub a mea pânză
Spintecată-n riduri multe, ale timpului cu spor.
Te ascult cu simfonia hoinărind prin constelații
Răstignite-n cerul nopții, desenate de un zeu
Ce a vrut în sinea lui să-i inspire pe ciudații
Ce scriu versuri despre ele, cam așa, cum scriu și eu.
Te clătesc cu un surâs oglindit de ai tăi ochi
Ce reflectă-n adâncime bolta cerului din zări,
Zări ce au dorit a spune:Ia-o ușor că o deochi!
De atâta frumusete…….. ai să te îneci în mări
Te șoptesc într-un cuvânt la timpanul unei flori
Ce-mi alintă o privire ancorată de petale
Strecurate în emoții, jur pe sfinți că-mi dai fiori
Legănați de patru ramuri ciripind buzele tale.
Te strecor ușor sub haina unde sufletul grăiește:
De atâta rugăciune eu am fost sătul și sunt,
Dar acum eu te-am zărit.. Știu! El Dumnezeu trăiește!
Stă ascuns în trupul tău, luminând ca și un sfânt.
Te adulmec cu vibrații atârnate-n infinit,
Rătăcite-n galaxii căutând un singur vers
Ce-ar putea să te descrie înainte de finit…..
Dar nu au găsit ca tine, mândră zâna-n univers.
Aș putea să scriu romane despre frumusețea ta,
Toate-n rime ancorate, legănate-n spatii vaste.
Dar….... E ora cam târzie și afară- i vreme rea,
Nu de alta…. dar la nouă, ne vedem iubita mea :)
00995
0